Nu ştii să preţuieşti ceva decât atunci cand îl pierzi!
Maya a intrat în viaţa mea fără să vreau şi a ieşit tot aşa.
Într-un timp foarte scurt m-a transformat total...oamenii sunt altfel cand au un prieten necuvântător. Ei, fără cuvinte, spun mai multe decât spunem noi cu toate cuvintele şi expresiile noastre.
Eu făceam parte din acei oameni care nu urasc animalele dar nici nu le iubesc. Nu mi'am dorit sa am un caine niciodată...până m-am trezit cu Maya la mine în curte şi în viaţa mea,... apoi nu aş mai fi dat-o pe nimic în lume. iar din acel om pasiv, m-a transformat într-un iubitor de animale!
Sugerez tuturor sa treaca printr-o astfel de experienţă...chiar si pentru cei ce urăsc căţeluşii....să îşi ia un căţeluş chiar şi pentru o perioadă scurtă de timp. Vei vedea că după ce pleacă, fiecare colţişor algrădinii sau al casei îţi aduce aminte de căţeluş.
Maya mea e peste tot în curte,... cu ea mi-am pus florile, le ştie locul la fiecare, le fereşte cand mai vine câte un căţeluş în vizită...are , adica avea grijă de grădinuţa mea. Era peste tot cu mine....iar pe Radu îl iubea atât de mult deşi el o mai certa şi îi mai dădea câte o bătaie cand era rea. Dar cum ieşea un pic Radu...îl şi prindea de cordonul de la şurţ şi mergea după el.
Nu credeam că poti iubi un animal atăt de mult! Sunt şocată încă!
Poate dacă ar fi fost bolnavă...sau să dea semne de supărare....dar seara m-am jucat cu ea , ca în fiecare seară. In seara asta mai mult ca de obicei ...că era aşa de veselă....şi avea un chef de joacă , încât am stat mai mult cu ea ! Apoi a dus-o Radu la culcare, ...ea s-a dus fără nici o şovăială(câteodata se pune jos şi nu vrea să se ducă, iar Radu trebuie să o ia în braţe).
Dimineaţa, in 06 octombrie, o zi frumoasă de toamnă, pe la 11.00, ma trezisem mai târziu ca de obicei....m-am îmbrăcat cu capotul meu roz şi mă pregăteam să îmi servesc cafeluţa de dimineaţă. Vine Radu ...îmi dă cumplita veste... zâmbetul meu a pierit într-o clipită. Nu se poate , nu cred ...sigur doarme şi nu vrea să se trezească. Fug la ea , sigură că atunci când mă aude se va ridica sa ne jucăm ....dar nu ...nu a fost aşa. Maya mea era pe jos, într-o parte cu lăbuţele întinse( cum dorm eu câteodată...şi atunci când dorm aşa mă gândesc la Maya), era încă caldă ...dar nu respira.M-am blocat ...imipare aşade rău că doar târziu am început să o apăs pe burtă...să ii caut prin gură dacă a înghiţit ceva ....dar oricum era prea târziu. Nu vroiam să cred ...era doar un vis urât....am stat langă ea sperând că va deschide ocii...o mângâiam aşa cum îi plăcea...şi uneori mi se părea că se uită la mine..dar era doar dorinţa mea...Maya a răcit la mine în braţe...îi simţeam boticul rece ...nu mai era cale de întoarcere...Maya a plecat de lângă mine!
Va rămâne în sufletulmeu pentru totdeauna, indiferent câţi câini voi avea!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu